Personal 26 Mai 2006 09:55 am

Eu

Ma trezesc dimineata cu speranta ca o sa am o zi frumoasa si plina. Acum regret iarna, era ziua mai scurta, se facea intuneric devreme si nu ma mai gandeam la nimic, dormeam.

Ma privesc, oboseala cred ca isi spune cuvantul sau starea mea sufleteasca emana prin toti porii.

Gandesc ca incepe o noua zi, mi-am facut un ritual de a iesi cu fata in parculetul nostru mic, acum imi este mai usor,Andreea merge mult mai bine si putem pleca pe jos.

Stam cateva ore, ea se da in leagan, eu imi golesc creierul, dupa care ne intoarcem acasa si dormim, mai tarziu iesim iar, poate in alt parc sau doar pe strada.

Asta este lumea mea, parca plutesc mekanic, nu ma mai intereseaza banii, datoriile, ce mancam.

Merg inainte, ma mai refugiez in calculator cand mi-se permite.

Ma bucur ca vorbesc cu oameni straini, pe unii nu ii cunosc personal, deschid messul si astept un buna.

Dar raman acelasi om minunat si neanteles. Ma obsedeaza fraza asta, o simt ca un sut care il dai la un caine,multumesc iar.

Share and Enjoy:

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X