Personal 20 Iun 2006 12:13 am

Amintiri

 

Trecutul fiecarui om este format din amintiri, unele placute, altele ingropate in subconstient vrand sa le uitam.

Primul mers pe bicicleta, prima oara cand am vazut marea, prima dragoste sau primul sarut.

Primul sarut..nu eram indragostita, am fost doar curioasa, era un pusti din cartier, laudaros si experimentat. L-am lasat sa ma sarute, a fost incantat, reactia mea a fost o palma zdravana, nu intelegeam de ce isi bagase limba in gura mea. Cred ca eram prin clasa a 7-a. Pana intr-a noua am avut o scarba totala legata de sarut.

Prima dragoste, atunci a venit si sexul, a fost din propie dorinta, il iubeam, era foarte frumos, inalt , ochi superbi cu sprancene groase, si foarte smecherit. A reusit sa ma convinga dupa cateva luni, ca nici el nu facuse, ca era virgin,( zambesc acum dar atunci l-am crezut),si ca ma iubeste foarte mult. L-am crezut, aveam 19 ani, orice fata inca mai viseaza fati frumosi la anii astia.

Frumos a fost cand i-am zis mamei dupa o luna, in care am stat mai mult pe la el, ca sunt gravida, spre norocul meu si disperarea mamei nu eram. S-a plictisit repede de mine, acum cred ca si eu de el..

Atunci il vedeam superbarbat, era primul normal, sexul cu el fiind unic, chiar si performanta sexuala era de neintalnit.

Peste cativa ani, cand aveam deja rodajul facut, puteam deosebi o partida buna de una superficiala l-am reintalnit iar, i-am propus un nr, a acceptat, si zambind i-am zis ca a spulberat un vis de copil. Era chiar mediocru, avea o dotare normala, astepatand al 2 nr suficient timp.

S-a simtit prost, am fost rea, dar ma gandeam cum cate femei viseaza cum a fost prima dragoste.

Cred ca tine de sentimente nu de sex, ne amintim cu placere cea mai tare partida de sex, asta chiar e ceva memorabil. In general o primim cand nu ne asteptam si de la cine nu ne asteptam.

Un tip normal, chiar insipid, cu un picior si un nas normal, noi studiem detaliile, la plesneala si pe fuga, dar a iesit o noapte de povestit nepotiilor cand vor fi la majorat.

Amintirile dureroase vrem sa le uitam, fiind marcante pentru viata noastra. Intervine uitarea, creierul e spalat  dar stiind ca ele s-au intamplat candva, mereu o sa avem repulsie.

Ca amintiri urate.. o bataie de la tatal meu imi provoaca repulsie si cand am pierdut o sarcina, faptul cu cat dezinteres este tratata o viata umana nenascuta in spital si durerea mea.

Cand suntem singuri amintirile ne umplu sufletul, ne dau caldura, ne duc in trecut si retraim clipele.

Ce luam cu noi cand murim sunt amintirile nu averile care nu ne-au adus niciodata fericirea.

 

Share and Enjoy:

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X