Personal 25 Aug 2006 05:58 am

Liniste

Devin un robot.
Sunt la servici sau merg pe strada, nu ma mai gandesc la nimic, nu ma mai atinge nimc. Poti sa treci pe langa mine sa imi vorbesti , chiar sa ma scuipi sau jignesti nu ma mai deranjeaza nimic.Inainte ma uitam in jurul meu, imi spalam ochii cu lucruri frumoase, acum imi pun mp3 la maxim, imi aprind o tigare, chiar le sudez uneori  si merg ca un robot.
La servici imi fac treaba si ma ascund pe undeva, imi iau o cafea, fumez in continuu si ziua trece.
Telefonul ma mentine pe linia de plutire, si cei doi oameni din viata mea care stiu prin ce trec. Sotul meu nu imi mai reproseaza ca fumez, sau ca imi pierd timpul cu amicul meu, l-am intrebat daca vrea sa renunt la a doua persoana din viata mea , raspunsul a fost nu.
Compenseaza partiile care nu le are el, si mai ales ne iubeste sincer pe mine si pe Andreea.
Andreea are 16 kg si 90 cm, dezvoltata ca un copil de 4 ani cum a zis pediatra.
Vine sa o pup, se lipeste de mine si ma tine de gat, cand era mai mica fugea, ii plac oamenii cu parul lung, se apropie de ei si ii mangaie pe cap, nu ii plac oamenii cu ochelari, batrani si acrii, ii simte si nu se apropie de ei.
Taty in ultimul timp a stat mai mult cu ea acasa, s-au atasat unu de altu, se joaca impreuna si il ia in brate mereu, e campioana la sarit patutul, se ridica in picioare in carut cand nu te astepti si e atrasa de cosurile de gunoi din parc, in ele mereu e ceva de joaca, o sticla de suc sau o punguta colorata .
Stau la servici cu gandul la ea, mi-se face dor de ea, ma gandesc ce face in clipa respectiva si sun acasa, am pozele ei si le pun pe pc, daca mi-as permite financiar as renunta la munca ca sa stau cu ea.
Mi-am dorit-o mult, am facut tratament sa tin sarcina, de la 4 luni de sarcina am stat acasa, toti au zis ca ce imi trebuie copil, mama mea ca sunt batrana ca am 32, soacra ca doar nenorocitii mai fac copii pe vremurile astea dar nu mi-a pasat, nu a fost egoism, simteam in mine ca va fi cel mai minunat lucru care  o sa mi-se intample in toata viata mea, si nu am gresit. Mi-am zis ca toata dragostea mea va fi a ei, ce nu am avut eu va avea ea, chit ca eu nu voi manca sau voi fi luxoasa ei nu ii va lipsi nimic. Va avea un tata si o mama care o va iubi, o capilarie frumoasa, o sansa sa invete daca o sa doreasca.
Se joaca si alearga toata ziua, e foarte energica nu poti tine ritmul cu ea, nu vorbeste deloc, e fericita in lumea ei si nu vreau sa o fortez cu nimic.Voi continua sa fac ca si pana acum totul ptr ea, o sa merg la toti doctorii care mi-se recomanda, o sa fiu tare si sanatoasa ca sa lupt in continuare, timpul le rezolva pe toate stiu asta, si Dumnezeu e bun chiar daca eu nu merit.
Lumea ei frumoasa si linistita plina de toata dragostea mea se numeste autism
Share and Enjoy:

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X