Personal 30 Aug 2006 01:31 pm

Pasi mici

Imi place ploaia, mai ales vara cand simti cum ies aburi din asfalt.
Cand eram pustoaica pandeam ploaia, ma descaltam si mergeam desculta, era placuta senzatia de asfalt incins si baltoace reci. Am o fobie legata de apa, real imi place, in vis ma tem de ea, visez de multe ori ca ma inec, ma sufoc si ma trezesc foarte agitata.
Ma uit pe geam, nu imi arde de nimic, ma gandesc poate prea mult la viata mea.
Sper sa gasesc un doctor bun care sa imi placa, sa o poate ajuta pe Andreea. Zilnic merg cu ea la doctor, am fost la trei doctori azi il vad pe al patrulea, unii au rabdare si isi fac meseria cu drag. Nu am pregatirea necesara dar fiecare pacient trebuie tratat altfel, nu doar medicatia poate ajuta, o vorba buna rostita din suflet face mai mult decat un pumn de pastile.
Neuropsihiatria ma depaseste, am intalnit un medic, femeie, are cred in jur de 35 de ani si parea un bun profesionist. Metoda ei de lucru cu un copil in varsta de 2 ani a fost sa urle cat o tineau plamanii, sa ii strige numele in continuu si sa bata din picior, ulterior cand Andreea s-a speriat a inceput sa planga, o zgaltaie si ii spune ca ea este sefa si sa se uite la ea. I-a dat un servetel sa isi stearga nasul si nereusind a aruncat servetelul jos, ” medicul ” incepand sa o loveasca peste maini ca sa il ia de jos.
Nu am rezistat si am iesit din cabinet , dupa mine la cateva minute a iesit si sotul meu care asistase la toata scena, i-am zis sa imi scoata fata afara din cabinet ca sa nu intru eu sa matur pe jos cu “doctor”-ita, a scos-o asistenta care ma auzise ce am zis.
Andreea e o fire sensibila nu suporta tipetele, a fost normala reactia ei de a plange, se invinetise si pana acasa tot ofta de mi-se rupea sufletul.Daca as continuua cu acea “doctor”-ita i-as face rau voluntar, nu vreau sa o dau in epilepsie ptr o idioata.
Nu neg ca ar avea o problema, dar diagnosticul de autism la varsta de 2 ani este foarte relativ. Multe din simptomele autismului Andreea nu le are, nu este violenta, pe cine place ii arata afectiune, ii captez atentia greu dar are jucari pe care le prefera, are foarte multa energie.
In sufletul meu simt ca este un retard usor, nu este negatie, ea este foarte dependenta de mine, situatia ei actuala este mai mult din vina mea, am avut o depresie post natala care in timp s-a agravat. Ca sa devina ea un copil normal trebuie sa imi revin eu ca sa am rabdare si putere sa lucrez cu ea.
Este foarte greu sa te lupti singura, sa ai servici, casa, smotru, nu mai vorbesc de bani, si un taty care a mers de 3 ori cu mine si a obosit si e plictisit. Dupa parerea lui trebuia sa raman la dr cea isterica, plecand din cabinet l-am facut de ras.
Share and Enjoy:

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X