Monthly Archiveoctombrie 2006



Personal 31 Oct 2006 06:58 am

ANUNT

Sambata , 4 noiembrie 2006, ora 18:00 @ London Pub prima intalnire intre bloggerii din Iasi! (intrati cu incredere in bar si urcati direct la etaj unde sunt canapelele alea mari si confortabile, preturile sunt super ok si avem si intimitate ceea ce e un lucru mai mult decat bun)

Personal 31 Oct 2006 06:51 am

NEW DAY

Deschid ochii, 4.50, as mai dormi dar gandurile incep sa se adune.O noua zi de munca, numai e mancare gatita , masina e plina cu rufe murdare, lui printesita trebuie sa ii las de mancare pentru 10 ore.
Ma tarasc ca un melc puturos jos din pat, reiau ritualul, deschid calculatorul, baie cafea si ma apuc de treaba.
Incep cu rufele caci se spala singure, ce bine era daca mancarea se gatea si ea singura…
Pe mess pustiu la 5 dimineata, in sfarsit invie un tip din petrosani ” title=” petrosani ” title=”petrosani”>petrosani “>Petrosani , bla bla bla mai trec 5 min, ma intorc in greata la munca.
Cam toate diminetile mele seamana intre ele, pierd ore muncind cand alte femei isi baga picioarele in ea de mancare sau gospodarie . Poate unde imi place sa gatesc sau sa stiu ca totul e k cat sunt la munca.
Am inceput noul job, imi place, si colectivul si tot, este foarte mult de munca dar m-am adaptat usor.
Imi place aici ca ai sansa daca esti bun sa promovezi, pleci de la maturator si poti ajunge relativ sus.
Totul inseamna munca seriozitate si adaptare la nou.
Credeam ca este o firma mica dar cred ca sunt cateva sute de angajati, fara sa socotesc in tara. Ce e nasol ca stai foarte mult in picioare, vin moarta, daca reusesc sa ma joc cu fata o ora si sa ii faca baie si haleala de seara. Mi-e greu ca stau cu gandul la ea 9 ore cat muncesc, dar sun mereu si sufletul meu e acasa. Cred ca ma las de fumat ca nu am timp, si de mancat ca nu iti mai arde de oboseala. Merg inainte si in sufletul meu sunt multumita, am serviciu, nu conteaza foarte mult ca e salariul mic, ci faptul ca nu stau acasa cu mana intinsa la salariul sotului si pot spune ca sunt pe picioarele mele.

Personal 30 Oct 2006 06:45 am

PTR CRISTI

Multumesc ca ti-a placut poza mea de la avatar , asa ca iti dedic textul de azi.
La ce varsta o femeie este considerata baba?
Sau de ce o baba devine inutila? Ii moare sufletul, nu mai simte dragostea cu aceiasi intensitate sau pur si simplu uita tot ce a acumulat de-a lungul vietii.
Femeile evolueaza biologic mai repede decat barbatii, ne zboara gandul mai devreme la dragoste, cu inaintarea in varsta nu pot spune ca imbatranim, doar scara valorilor se schimba.
Nu mai mancam pufuleti in parc cu ochii pierduti in ai celuilat, cautam fidelitate, respect, dovezi materiale si disponibilitate din partea lui, fiecare gest al lui avand o semnificatie.
Poate ar trebui sa ramanem neschimbate, sa visam la fel ca la 20 de ani, cand avem incredere in orice tip, ne daruim sufleteste si fiecare ralatie pare iubirea vietii.
Cu timpul invatam sa facem compromisuri, sa iertam chiar daca stim ca totul are repetitie , dorim o familie si uitam de sine daruindu-ne, asteptand ca si el sa faca la fel.
Daca ar fi sa spun ce imi lipseste as spune nu dragostea adolescentina ci comunicarea, spirituala si afectiva, uneori nici sexul nu rezolva toate problemele unui cuplu.
Riscam sa devenim doar buni prieteni, vecini de apartament, constienta caci in situatii limita ma pot baza pe el dar in viata de zi cu zi simtindu-l absent.
Ma uit la femeiele trecute prin viata sa nu le numesc babe, se transforma in timp, si fizic dar si sufleteste, arta de a imbatrani frumos.
Rautatea, la ea ma refer se inchid in lumea lor, nu mai vor sa daruiasca iubirea iar teama de singuratate alunga uneori orice urma de bunavointa.
Dragostea ne transforma, ne regasim pe noi in celalalt, invie toata feminitatea si frumusetea chiar daca avem 18 ani sau 60.
Iubim pentru ca asa demonstram ca sunt umani, unici si constienti de puterea noastra de a darui dragoste.
 
 

Personal 29 Oct 2006 06:45 pm

OARE

Ma intreb care o fi murit primul…  

Personal 28 Oct 2006 09:20 pm

…..

 
Dj Project    -Suflet pierdut
 
I:
Noapte de noapte adorm cu tine in gand
Si luna viseaza, si da doar o raza
Sa zbor usor catre sufletul tau pierdut
Si tot ce m-apasa ascund in acea raza.
Refren:
Incerc sa pierd tot ce-am avut
Incerc s-o iau de la inceput
Cu viata mea…
Cu iubirea ta
Incerc sa indrept tot ce-am gresit
Incerc s-adun tot ce-am iubit
Sa aprind as vrea
Iubirea ta

II:
Noapte de noapte incerc sa n-adorm plangand
Cu lacrimi uscate in singuratate
Visul mi-e rece si incerc sa dezghet umbra ta
Sperand sa nu ceara o dragoste amara.

Refren:..

Privirea ta, cu atingerea ta
Inima-i rece, doar tu o poiti salva
Privirea ta, cu atngerea ta…

Personal 28 Oct 2006 08:35 pm

PTR NIMENI

Again Sambata.
Azi parca as fi fugit de net, toti care stiam ca sunt acolo doar imi faceau rau.
Am si eu perioadele mele proaste, ma simt singura, vreau ceva ce nici eu nu stiu ce.
Reprosuri , intrebari perioade de tacere in care gandurile mele raman goale.
Mereu… la ce te gandesti?
La nimic, doar incerc sa imi golesc creierul poate si sufletul.
De ce te-ai schimbat?
Am facut-o?
Nu stiu, poate inconstient totul devine rutina, nu plictiseala.
Cand te gandesti la un om nu poti fi plictisit de el, e parte din viata ta.
Chiar si pentru o zi sau pentru o viata.
Unii mi-au dat sperante, apoi le-au ucis din nepasare, nu cred ca au pus si suflet, doar al meu suflet a fost o marioneta, poate una urata caci nu a impresionat.
Nu ceream nimic, sau poate ceream ce ei nu puteau da, nu se simteau maturi sa zica NU POT.
Unii au tacut brusc, doar cu nu e vina ta esti un om minunat, altii au zis ca e vina mea caci visez.
Da, visez atat am vise, e rau, e bine, nu mai stiu.
Un om la 34 de ani ar trebui sa aiba mai multa stabilitate emotionala, eu nu o am, sau am mintea prea prastie.
Imi zice..vreau sa te vad fericita,… si eu vreau dar nu intelegi ca nu ai puterea sa fiu non stop?
Sunt .. fractiuni de timp.. ai simtit dar iar ma pierd.
Iarta-ma omule esti o raza de lumina in viata mea, dar rece nu incalzesti un loc gol care sta mereu in umbra.

Personal 27 Oct 2006 10:05 am

TRISTETE

Uneori tristetea si nefericirea sunt bune, constientizam ca suntem vi, ca avem sentimente.
Unii traiesc o viata si nu simt nimic, se scufunda in propiul egoism, isi umplu viata cu fapte mondene si sociale ce dau senzatia de fericire.
Ma trezesc ca de obicei la 5.00, uneori cand nu muncesc la 6.00.
Rasfoiesc blogul, sa vad cine nu prea a avut somn, stresantele texte cu culoare albastra, dar utile, nu toti avem habar de chestiile care le scriu ei, si de cele mai multe ori le citesc, chiar daca sunt paralela de subiecte.
La 6.30 amicul meu Marius, din mess imi da buna dimineata, ca un ritual doar la 6.30, fiind la munca are ziua plina.
La 7.00 dar nu mereu, ma saluta Cristi, vesnic nedormit cu o gagica din orice colt de lume pus pe vrajeala.
Foarte rar ma baga in seama un tip, inginer, nu am retinut varsta si de unde este.
Ma roaga sa ma ajute, psihologic vorbind deoarece traiesc degeaba.
Ca am o viata de kkt(sorry), am doar impresia ca traiesc si ca sunt fericita.
Ma gandeam la vorbele lui… care este ultima expozitie de pictura pe care ai vazut-o?
Incerc sa ma analizez.. nu ma consider frumoasa sau desteapta.
Nu beau, fumez zilnic in medie 8 tigari, este un viciu necesar, mananc cand sunt acasa doar o data pe zi, la serviciu din rusine si necesitate imi iau mancare.
Ma imbrac cam 80% de la second-hand, nu sunt imputita si imi plac lucrurile simple.
Am fost o singura data intr-un restaurant, intr-un club de noapte niciodata.
De 6 ani nu am mai fost in concediu, visez la el dar mereu apar alte prioritati .
Nu merg la teatru, film, opera, expozitii, consider ca este un lux care ma depaseste sa cumpar o carte, echivalez in ce as putea sa ii cumpar la fata banii respectivi.
Muncesc foarte mult acasa, rar prind cateva ore de somn dupaamiaza (asa ca nu ma mai certa ), sunt foarte fericita cand am timp si puterea necesara sa ies cu fata in parc.
Astept clipele cand va vrea sa vorbeasca, sa ma tina de mana si sa ma roage sa ii cumpar orice.
Nu imi plang de mila, chiar sunt fericita, fericita ca am un copil minunat, ca imi da Dumnezeu sanatate sa pot munci si ca imi tine mintea limpede.
Fericita ca adorm cu ea in brate, cu manuta ei calda in mainile mele, de cele mai multe ori adorm plangand, de fericire, ca am reusit sa traiesc sa simt asta, multe femei si-o doresc.
Fericta ca o vad alergand si bucurandu-de de tot ce o inconjoara.
Uneori sunt rea, multumesc omului din viata mea care ma ajuta sa trec mai usor prin toate, regret doar ca nu pot sa dau mai mult, pur si simplu nu pot.
De dimineata incepusem un text mult mai frumos, acesta fiind refugiul meu, dar l-am sters la apreciera sotului meu care mi-a reamintit ca sunt doar o idioata care scriu fara sa gandesc inainte.

Personal 26 Oct 2006 08:20 pm

EU

Nu e Haiku…dar imi zici pe urma
 
 
Aripi de cocor
 Falfaie in zbor
 Sufletul meu trist
 Zboara in abis.
 
 Ganduri, vise, toamna
 Frunze

, raze reci de soare

 Timp grabit ce trece
 Pasari migratoare .
 
 Plang iar dupa vara
 Vreau sa stau in soare
 Vreau sa merg la mare
 Sa devin nisip.
 
 Ma trezesc aici
 Pasii mei tociti
 Merg incet in

frunze.

 

 Catre nicaieri
 Azi devine ieri.
 
 

 

Personal 25 Oct 2006 06:17 am

Punct si de la capat

Nu imi plac schimbarile, dar de cele mai multe ori sunt inevitabile, fac parte din viata noastra fie ca sunt in rau sau bine.
Ma caracterizeaza nerabdarea, mereu vreau ca totul sa se intample cat mai repede, de aceea nici nu cred in miracole. Stiu ca timpul le rezolva pe toate, ca increderea in mine ma face sa am mereu reusita in ce imi propun, dar de cele mai multe ori cand anumite persoane din jurul meu imi seamana in suflet indoieli nu ma mai simt destul de puternica.
Cred ca cele mai bune decizii le iau in situatii de criza,atunci stiu ca nu mai pot renunta si ca totul sta numai in puterea mea.
Cand am luat decizia cu locul de munca am privit in viitor, adica termen de cateva luni, toata caruta scartaia si m-am gandit ca decat sa plec fara nimic cand vor decide ei macar am 100 de milioane in buzunar din compensatorii. Poate m-am grabit dar am luat decizia gandindu-ma la mine si mai ales la familia mea.
Nu regret nimic uitandu-ma inapoi, au fost ani foarte buni, am schimbat colectivul prin natura muncii mele mereu, am avut alaturi oameni de calitate dar si scursori, ca peste tot.
A fost o experienta buna, nu o privesc ca ani morti,  raman prietena si stiu ca m-ar ajuta multi dintre oamenii care inca supravietuiesc in functii.
Mai bine nu are cum sa fie, exista momente in viata pe care le simti, cand sti ca te atarni de o idee sau zaci in nesimtirea negarii ca iti este bine. Nu o facem din teama, teama de nou, ca nu voi face fata muncii si stresului, ca imi va fi mai rau decat imi e acum.
O sa incerc sa ma schimb, poate imi mai scot din aerele sau din visurile din cap, nu o sa mai spun eu ci noi, pentru ca Andreea e cea mai importanta, si atunci o sa stiu pe ce drum o sa merg.
Nu o sa astept parerea lumii, iau deciziile pentru mine nu pentru ei, am acceptul sotului meu in tot ce fac, cu el imi tarasc zilele si atata timp cat in buletinul meu scrie numele lui(suna aiurea), o sa tin cont doar de parerea lui.
Cu toate ca fac doar ce vreau eu, in indiferenta lui sau poate increderea lui in mine nicioadata nu a zis Nu.
Nu fac compromisuri pentru nimeni, decizile le iau singura pentru ca am incredere in mine si in curajul meu.
De luni incep la noul loc de munca, nu o sa am acelasi salariu dar e un “de la capat”.

Personal 22 Oct 2006 05:32 pm

PASI

Azi mi-am tocit adidasii in Herastrau , mi-a placut mult lacul.

Pagina următoare »


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X