Personal 27 Oct 2006 10:05 am

TRISTETE

Uneori tristetea si nefericirea sunt bune, constientizam ca suntem vi, ca avem sentimente.
Unii traiesc o viata si nu simt nimic, se scufunda in propiul egoism, isi umplu viata cu fapte mondene si sociale ce dau senzatia de fericire.
Ma trezesc ca de obicei la 5.00, uneori cand nu muncesc la 6.00.
Rasfoiesc blogul, sa vad cine nu prea a avut somn, stresantele texte cu culoare albastra, dar utile, nu toti avem habar de chestiile care le scriu ei, si de cele mai multe ori le citesc, chiar daca sunt paralela de subiecte.
La 6.30 amicul meu Marius, din mess imi da buna dimineata, ca un ritual doar la 6.30, fiind la munca are ziua plina.
La 7.00 dar nu mereu, ma saluta Cristi, vesnic nedormit cu o gagica din orice colt de lume pus pe vrajeala.
Foarte rar ma baga in seama un tip, inginer, nu am retinut varsta si de unde este.
Ma roaga sa ma ajute, psihologic vorbind deoarece traiesc degeaba.
Ca am o viata de kkt(sorry), am doar impresia ca traiesc si ca sunt fericita.
Ma gandeam la vorbele lui… care este ultima expozitie de pictura pe care ai vazut-o?
Incerc sa ma analizez.. nu ma consider frumoasa sau desteapta.
Nu beau, fumez zilnic in medie 8 tigari, este un viciu necesar, mananc cand sunt acasa doar o data pe zi, la serviciu din rusine si necesitate imi iau mancare.
Ma imbrac cam 80% de la second-hand, nu sunt imputita si imi plac lucrurile simple.
Am fost o singura data intr-un restaurant, intr-un club de noapte niciodata.
De 6 ani nu am mai fost in concediu, visez la el dar mereu apar alte prioritati .
Nu merg la teatru, film, opera, expozitii, consider ca este un lux care ma depaseste sa cumpar o carte, echivalez in ce as putea sa ii cumpar la fata banii respectivi.
Muncesc foarte mult acasa, rar prind cateva ore de somn dupaamiaza (asa ca nu ma mai certa ), sunt foarte fericita cand am timp si puterea necesara sa ies cu fata in parc.
Astept clipele cand va vrea sa vorbeasca, sa ma tina de mana si sa ma roage sa ii cumpar orice.
Nu imi plang de mila, chiar sunt fericita, fericita ca am un copil minunat, ca imi da Dumnezeu sanatate sa pot munci si ca imi tine mintea limpede.
Fericita ca adorm cu ea in brate, cu manuta ei calda in mainile mele, de cele mai multe ori adorm plangand, de fericire, ca am reusit sa traiesc sa simt asta, multe femei si-o doresc.
Fericta ca o vad alergand si bucurandu-de de tot ce o inconjoara.
Uneori sunt rea, multumesc omului din viata mea care ma ajuta sa trec mai usor prin toate, regret doar ca nu pot sa dau mai mult, pur si simplu nu pot.
De dimineata incepusem un text mult mai frumos, acesta fiind refugiul meu, dar l-am sters la apreciera sotului meu care mi-a reamintit ca sunt doar o idioata care scriu fara sa gandesc inainte.
Share and Enjoy:

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X