Monthly Archivenoiembrie 2006



Personal 30 Noi 2006 05:59 am

EA

Ma gandesc ce nu are…pe mine toata ziua poate, in rest cred ca nu ii lipseste nimic.
O sa cumpar un tort , musai cu frisca in care o sa o las sa isi bage degetele sa simta ca este ziua ei, si o sa ii dau un pupic cat o viata de lung, sa imi traiesti.

Personal 29 Noi 2006 06:52 am

PRIETENIE

Nu mai tin minte ce luna era, dar sigur era intr-o dimineata de vara. Ca sa reusesc sa ma trezesc ca lumea imi beau cafeaua si intru pe mirc, e un ritual de dezmeticire, cand incep sa primesc jigniri si sa raspund la ele inseamna ca sunt treaza si ies.
El era acolo, cu un nick tentant si de acea m-am dat la el. De o seama cu mine, casatorit si el, ma ametise cu ce lucreaza, de fapt nici nu conta, omul ma interesa.
M-am dus sa il vad, lucreaza relativ aproape de casa mea, ne-am placut, avem cam aceleasi firi zapacite, nici unul nu stim ce vrem sau ce cautam, nu ne implicam in relatii avand deja familie.
Am ramas amici, ne salutam dimineata, imi beam cafeaua cu el pe mess cand avea timp iar uneori ne mai vedeam real. Mereu la ora 13, cam o ora o pierdea cu mine discutand banalitati, el fuma cateva tigari, la plecare daruindu-mi un pupic scurt.
Am incercat sa il lipesc de o prietena, nu a fost scanteia magica cred ca nu a iesit nimic.
Discutam cu el orice, stia ce greu o duc acasa, problemele mele cu fata, faptul ca nu am bani. S-a oferit sa ma ajute, cand nu aveam bani de cafea, sau cand hotarasem sa dau fata la cresa . Il plac pentru sufletul lui, daruieste fara sa astepte nimic in schimb, lucru rar in zilele noastre, mai ales la un barbat.
Relatia noastra a avut o perioada de raceala, concediu, munca lui, faptul ca am inceput si eu munca..
Cand am plecat de la fostul job l-am rugat sa imi gaseasca ceva de munca, orice.
M-a ajutat, mi-a zis dinainte ce ma asteapta, ca o sa fie greu, salariu mic , si sa nu ma astept la minuni.
Asa a fost, simteam ca sunt o rama, ma intorceam taras acasa de oboseala,dar aveam satisfactia ca muncesc si speranta ca va fi mai bine.
De multe ori am vrut sa imi bag picioarele in tot, sa renunt, ma gandeam la el si la faptul ca a crezut in mine, l-as fi deceptionat aratand ca sunt slaba.
Conteaza parerea lui pentru ca eu il consider prietenul meu.
Acum lucrand cu el am inteles multe, el sa se vada cu mine la ora 13 renunta sa mai manance, era pauza lui, nu are mai niciodata timp pentru el mereu fiind pe fuga.
Il plac cum il stiu eu, prietenul meu, nu dl director care are un par in fund, da este dur, cel mai important inspira teama, nu stiu in ce masura si respect pentru ca oamenii sunt falsi.
Uneori cand il vad trecand ma uit in ochii lui, au o caldura care nu arata mimica fetii, reflecta sufletul, imi insenineaza ziua. Chiar daca m-ar certa nu as putea sa ma supar pe el, o face din suflet vrand sa invat ceva, sa nu raman o idioata, poate crede in mine sau ramane acelasi om bun pe care il stiu.
Imi place cand e relaxat, uita de serviciu, imbraca un trening, il doare in fund aspectul lui sau hainele aiurea care nu tradeaza functia, ramane omul simplu care munceste pentru bani, care simt ca isi iubeste familia foarte mult, mai ales mama, care inca mai roseste sau se fastaceste daca te dai mai tare la el cu propuneri indecente. Un copil mare, zapacit ca si mine chiar daca nu recunoaste, si ma consider mandra daca m-ar putea numi si el prietena lui.

Personal 26 Noi 2006 09:52 pm

SINGURA

Cum ajungem doi straini, vecini de pat, obligati sa ducem o singurate in doi?
Fiecare isi umple ziua cum poate, evitam discutiile de seara parca nevrand sa deranjam linistea din camera. Ne asezam la masa, privim in gol sau rasfoim o revista, fiecare cu gandul aiurea la nimicuri care poate ne fac fericiti.
In lume parem o familie, recurgem la compromisuri , la a treia persoana din cuplu, oricand poate si la a patra depinde cine calca primul stramb .
Weekendul devine doar o fuga de responsabilitati , ne bazam ca celalalt face tot, copilul se poate plimba doar de un parinte.
Salvarea e a treia persoana, ea mereu are timp pentru doua familii, doreste fericire.
Si noi o dorim, in gand speram la ea, in suflet mai este iubire, eu asa simt, deschide ochii si vezi ce ai, o familie, e a ta, o meriti, meriti sa fi fericit cu noi.
Poate o sa supar, sau o sa sune idiot(iarta-ma P), dar stiu ca niciodata nimeni nu ma va iubi ca tine, sau tot ce ne leaga nu va muri, esti soarta mea, omul cu care simt ca am sa mor.

Personal 23 Noi 2006 07:03 am

……

Mi-a placut mult poza, am avut senzatia aparitiei unei persoane divine.
Dar revin la starea mea de normalitate.

Personal 22 Noi 2006 06:12 am

)))

Pentru dl Sorin , eu caut orange in imagini tu in muzica.
 
 

Personal 21 Noi 2006 10:16 pm

DOR

Oboseala, venind acasa m-am intalnit cu o cunostinta care m-a intrebat ce regim tin de am slabit asa de cand nu ma mai vazuse ea, i-am raspuns munca.
Raman aici pana dupa sarbatori, o sa caut altceva nu ca muncesc prea mult, programul e aiurea 10 – 19, nu mai am timp pentru Andreea.
Citeam cateva comentarii din blog pe care le-am sters, m-am gandit poate au dreptate, ca sa ma duc la un control, ca sunt ipocrita si ca imi nenorocesc copilul.
Poate eu sunt aiurea nu neg dar copilul meu in mod cert nu e nenorocit.
Pot spune ca in limita puterilor si timpului meu liber il educ singura, nu ma laud nu fac mai mult decat orice mama.
Nu sunt desteapta mereu am spus-o, domnii care nu ma plac ii rog sa nu imi mai citeasca blogul, scriu pentru mine nu tratate de filosofie.
Mi-e frig, mi-au inghetat mainile cand fumam pe drum spre casa, nu imi lipseste soarele arzator, de natura mi-e dor, de florile multicolore in curti, de frunzele din pomi.
Oare cati oameni adorm seara fara sa fie sarutati?
Sau cati nu sunt intrebati, ce faci, ce ai facut azi?
Da sunt si eu aici, inca, am venit "acasa".
 

Personal 20 Noi 2006 07:19 am

TRAIM

Aseara am ramas fara tigari, fiind ora 19 am decis sa plec sa imi cumpar.
Locuiesc la Piata Domenii, cartier plin de vile ce rasar ca ciuperciile, intre ele cate o casuta modesta strivita parca de maretia vilelor din vecini semn ca acolo locuieste un cuplu de batranei, resemnati de faptul ca nu isi mai pot renova casa si ca nu isi permit din pensia mizerabila decat sa supravietuiasca.
Strada fiind lunga incep sa admir interioarele caselor, imi plac bucatariile vilelor, hotele care lucesc, prezenta bara din inox pe care atarna ustensilele ptr gatit.
Ca un neam prost ce sunt privesc si in casele mai umile, rufe intinse la uscat, mere insirate intre geamuri, fumul greu care iese pe cos, lemne amestecate cu gunoaie.
Ajung la piata, in apropiere de trecerea de pietoni pe treptele unei vile statea o doamna.
O privesc, vopsita la par, destul de bine imbracata, avea poseta, deci nu era o boschetara. Oare de ce statea acolo, ma gandesc sa o ajut, poate se simte rau, sa ii chem o salvare.
Ma apropii de ea, ma gandesc cum sa o abordez, e o chestie destul de delicata, nu era pustoaica, avea cred peste 45, statea lipita de peretele din spatele ei, sigur se simtea rau.
Fiind aproape intuneric si distanta relativ mare nu am intuit bine motivul.
Acum la cativa metrii de ea, am vazut-o bine, intradevar nu era boschetara, un inel din aur ii lucea pe deget, motivul sederii ei acolo m-a socat si totodata m-a durut.
Era moarta de beata, urinase, abia de la 1 metru am vazut balta de sub ea, intr-o punga aproape avea cuti goale de bere.
Am realizat ca efortul meu de o ajuta ar fi fost zadarnic, cu sila in gand am trecut mai departe, nu cunosc motivele ei pentru care bea, nu judec pe nimeni, si eu as putea fi in locul ei dar as face-o acasa unde nu ma vede nimeni.
Cand m-am intors plecase,probabil aburii alcoolului iesisera din ea, sau doar Dumnezeu ii luminase pasii.
Un card de ciori m-au trezit la realitate, mi-am aprins o tigare si am iutit pasul.
 

Personal 18 Noi 2006 09:27 pm

COCOSUL DIN CASA

Manipularea .
De multe ori recurgem la ea, constient sau inconstient, ca sa reusim avem nevoie de inteligenta si de cunoasterea celuilalt.
Depinde doar modul de formulare si ce dorim sa obtinem, daca este ceva foarte important ne cere mai mult timp si recurgem si la artificii, ca ex sexul.
Nu este materialism, doar o implinire mai rapida a dorintelor si capatarea acceptului celuilalt.
De multe ori ii intuiesc intentiile, stiu ca nu vrea sa mearga cu mine, dar intreb vrei sa mergi, raspunsul il stiu dar il mangaie gandul ca i-am cerut parerea si vede pe fata mea parerea de rau. E si rautate dar decat sa fie cu jumatate de inima..
De ce ne folosim de sex?
Se simt ei mai vulnerabi sau mai satisfacuti, pierd sa zicem contactul cu realitatea si devin mai usor de convins.
Cineva drag mie dorea o masina, el a zis ca ce ne trebuie noua, am ras impreuna si i-am zis sa se foloseasca de licurici, sotul meu asculta ce vorbeam si a ras, ca la el nu mai tin licuricii, ca degeaba vezi stelute in pat.
Pana la urma licuricii au functionat in cazul ei, si normal ca de obicei la toate femeile le reuseste trucul.
Poate fi si invers, depinde de cine este mai iute.
Un om cunoscut prin prietena mea nu m-a placut, a zis ca sunt prea ironica.
E ceva natural la mine, nu sesizez ironia, problema lui si a multora este ca nu vor sa se simta dominati, nici in viata, nici in conversatie.
O femeie in viziunea multor barbati nu trebuie sa aiba propia parere sa nu gandeasca si mai ales sa nu domine.
Cand iubesti si esti iubit primesti TOT, nu ai nevoie de manipulare, simti ca o faci cu drag, devine natural.
Teama de a nu pleca el sau a il pierde ne face de multe ori marionete, ne schimbam modul de gandire, obiceiurile, prietenii, preluam ideile si modul lui de a vedea viata.
Renuntam la realizare pe plan intelectual sau la o cariera, ne dedicam familiei si cu trecerea anilor cand copiii cresc devenim inutile, regretam anii trecuti si ca nu am facut ceva cu viata noastra, sau ca ne-am lasat conduse de un barbat care a devenit doar un EL in casa.
Asa ca mai bine rea si poate egoista, cam tarziu recunosc, dar acum folosesc fraza "DA, CA MERIT! ".
 

Personal 16 Noi 2006 07:02 am

……

Asa o fi?

Personal 15 Noi 2006 07:17 am

VARSTA

Unele femei isi ascund varsta asa cum isi ascund pisicile caca…nu se vede dar tot miroase.  Nu vreau sa fiu ipocrita, cunosc multe persoane care de obicei se fac mai tinere cand se prezinta unui barbat. De ce nu stiu.
Eu uneori, doar cand ma joc pe chat ma fac mai baba cand aleg varsta pentru nick, nu cred ca anii reflecta ce ai in cap sau ambalajul. Luat dupa cum gandesc eu (aici Cristi mi-ar da dreptate), as pune varsta de 24, nu am evoluat in maturitate psihica, mai cred in vise si in oameni buni.Mi-ar place sa fiu mai matura ca ani, sa fac un salt in timp, chiar daca as fi mai cazatura , sa imi pot vedea fata mare, la scoala, sau chiar si mai mare la liceu, pupata de baietii la care eu le-as rupe gatul.
Poate persoanele care isi ascund anii nu sunt fericite cu ele insele, nu se cunosc si nu se vad cum sunt ele in realitate, nu isi asculta glasul sufletului.
Spera sa impresioneze un mascul care la la randul lui cauta doar ambalaj, nu il intereseaza gandurile sau personalitatea ei. Este bun si ambalajul, de multe ori in viata te ajuta, dar nu capeti in timp decat remarca" cine aia, e buna, i-am pus-o si eu". Ca un facut, poate unde nu sunt nici eu frumoasa nu am in cercul meu de prieteni femei frumoase , m-ar complexa si as parea intr-o continuua pirueta sa impresionez. Mereu mi-am ales prietenii dupa cum gandesc, indiferent daca barbati sau femei, sa am ceva de luat de la ei, exemplu sau doar felul de gandire. Nu tin cont de varsta, Cristi spre ex are 24, razand pot spune ca uneori gandim la fel, gandurile lui devin transparente pentru mine deoarece simt si eu la fel ca el.
Am o prietena,(o pot numi asa desi nu o vad cu luniile si mi-a devenit prietena prin alianta, a venit in gasca cum s-ar spune), careia ii este rusine cu anii ei, dar cel mai dureros ii este rusine cu faptul ca are copii. Este singura si cand cunoaste un tip nu ii spune ca are copii.
Pentru ca sunt MAMA ma consider cea mai norocoasa femeie, nu as ascunde asta niciodata, daca vrei sa ma castigi vorbeste-mi de fiimea si esti al meu.
Sora mea, desi e sormea gandeste ca un kkt, cand ii vine sotul ii da lui bucata cea mai misto sa manance, ca a muncit, sii ptr ca e barbat, copiii mai gasesc si ei de mancare pe acolo dar EL e cel mai important.
Nu ii putem condamna, fiecare gandeste cum poate, da, si el munceste, si eu muncesc ca si el, dar ramane(scuze) doar o puta, copilul e in crestere, viata zilnica devine un sacrificiu, si poate ma repet dar daca copilului ii lipseste mancarea, educatia sau lucrurile esentiale nu te poti numi parinte. Logic ca a mea o sa iasa o razgaiata si daca ma pune sa merg in maini as face-o, da, o sa ii ofer tot ce nu am avut noi si sotul meu la fel gandeste ca mine.

 

Pagina următoare »


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X