Monthly Archivenoiembrie 2006



Personal 14 Noi 2006 07:14 am

CAND AI COPII

Personal 13 Noi 2006 06:19 am

……

Imi caut cizme , sa fie din piele, sa ma incapa, si sa nu coste 2 milioane   (vechi).
Daca nu oi gasi ce vreau gasesc eu o metoda.

Personal 12 Noi 2006 08:23 am

PTR SUFLETUL MEU

LES FLEURS DU MAL – FLORILE RAULUI
Charles Baudelaire
Greselile, p?catul, zgrcenia, prostia
Ne-arunc?-n suflet zbucium ?i-n trupuri fr?mnt?ri
Si noi nutrim cu grij? blajine remu?c?ri
A?a cum cer?etorii ?i cresc p?ducheria.
P?catele ni-s aspre, c?in?ele mi?ele,
M?rturisirea noastr? ne-o r?spl?tim din gros
Si iar ne-ntoarcem veseli pe drumul gloduros
Creznd cu lacrimi sterpe c? ne-am sp?lat de rele.
n mrejile pierz?rii prelung Satan ne plimb?
?i sufletul ni-1 las? vr?jit ?i vl?guit
Si al voin?ei noastre metal nepretuit
Acest chimist destoinic n aburi l preschimb?.
Cu sfori ascunse, Dracul ne prinde ?i ne joac?!
De tot ce-i murd?rie ni-i sufletul atras;
Spre Iad n orice clip? ne scoborm c-un pas,
Senini, printr-o adnc? ?i scrnav? cloac?.
Cum mu?c?-un muieratec s?rac, cu desf?tare,
C?znitul sn al unei vechi trfe sc?p?tate,
Gust?m ?i noi o biat? pl?cere, pe-apucate,
Ca pe-o l?mie veche storcnd-o ct mai tare.
Noroade-ntregi de Demoni n capul nostru zbiar?
Foind ca milioane de viermi ncol?ci?i
Si-n pieptul nostru Moartea, cnd r?sufl?m trudi?i,
Cu gemete mocnite, ru nev?zut, coboar?.

Personal 11 Noi 2006 10:54 pm

TIPIC MASCULIN

Astazi am chef sa fiu iar stupida cum spunea D, si ce daca pot pune orice vreau in blog.
Mai bine mai tarziu decat niciodata!!!

Personal 10 Noi 2006 07:04 am

NEAM PROST

De cele mai multe ori in viata m-au ajutat persoanele straine de familia mea.
Mi-au aratat ca pot exista oameni dezinteresati care daca iti fac un bine nu asteapta favoruri in schimb, daca un neam te ajuta devi sclavul lui pe vecie.
In general neamurile nu te ajuta, doar te invidiaza, rad cand ai un necaz si daca nu le dai odata nu le-ai dat niciodata, asa este in familia mea.
Cand am un necaz par afectati dar detasati, noi ce sa facem ca sti ca nu avem, sau pur si simplu nu intervin.
Nu am cerut niciodata nimic de la ei, dar ma uit la alte familii, la parintii care nu stiu cum sa isi ajute copiii, sacrificiile lor, mama inteleg ca nu are bani dar niciodata nu isi ofera ajutorul daca nu i-o cer.
Prietena mea la fel, masa nu stie cum sa mai traga pe ea, oare se intreaba si ele daca mai avem de unde?
Mama mea ma santajeaza cu fiimea, cand vrea ceva incepe sa o laude si sa imi spuna cat de mult o iubeste ea. Dar nu am ce face nu imi permit sa dau 8 milioane la o bona , asa ca ii dau ei mai putin si sta cu Andreea, plus faorurile suplimentare care le cere pe parcurs.
Multi o sa zica si ce daca e mama ta.O mama nu face diferenta intre copii, ii creste si ii iubeste la fel, nu cum a facut ea cu mine si sora mea, aceiasi diferenta face si cu nepotii.
Imi spune ca de.. tu ai, sorta nu are..
Da, am ca muncesc, sotul meu munceste si el, de multe ori si in weekend, si imi place sa am pana la cel mai marunt lucru, nu sa cer, si daca nu am nu pun decat sa ma rada lumea.
Munca este grea ptr unii, realizeaza ca au pierdut o viata cand ajung la batranete si intind mana la copii, ca nu au o pensie doar pentru faptul ca au fost greierasi si au cantat si dansat.
Doar pentru faptul ca ati dat din cur nu va puteti numi parinti.
A iubi inseamna a-l respecta pe celalalt.
Mi-au placut mult pozele ma intreb unde or fi facute

Personal 09 Noi 2006 07:45 am

Prietenie

Singura si cea mai buna prietena a mea ma cunoaste de 16 ani, prietenia noastra este de o  varsta cu fiica ei.
Uneori regret ca nu avem mai mult timp sa ne vedem dar vb zilnic la tel. Ma gandeam de ce avem nevoie de prieteni si de ce altii nu simt nevoia sa isi deschida sufletul.
Mai demult imi zicea cineva aici ca nu este bine sa fi sincer, sa spui tot din viata ta. Eu nu sunt asa, tine de firea mea, poate unde nu imi place sa mint, eu nu pot tine un secret, si daca am un amant imi anunt si sotul ca sa nu ma dau de gol.
Noroc ca am sot intelegator ,sau ca eu sunt cuminte.
Legat de prietena mea, poti vorbi orice dar uneori intervine legea bunului simt, nu poti comenta cum te pune el capra sau cum o simti pana in creier, doar chestii legate de viata, uneori doar ne jelim ca fetele, mai barfim masculii.
Toate chestiile astea iti da impresia ca nu esti singur, cauti intelegere sau poate doar compasiune, oare si ei vb tot ca noi intre ei?
Doar meci si femei nu cred ca poti discuta la infinit. Cred ca aici intervine si nivelul intelectual al fiecaruia, ex colegii mei retardati discut doar de manele si femei, se sparg in telefoane si sonerii polifonice.
Mi-e dor sa aud un om inteligent intr-o discutie chiar daca nu mi-e adresata mie, cred ca o sa ies mai des din casa, ma invart in cerc, ma tampesc dracu de tot(off trebuia sa zic ca ma plafonez).
  
 

Personal 08 Noi 2006 11:47 pm

GANDURI

Teama .
De ce ne temem, sau ce ne face sa fim umani?
Curajul , uneori lipseste sau ne temem sa il folosim ca sa nu ranim.

Personal 08 Noi 2006 06:49 am

PTR O EA

PREA DEPARTE SUNT DE TINE – COMPACT
 
Prea departe sunt de tine
Privirea-mi cauta-n pamant
De zilele senine-asa departe sunt
 
 Si casa-mi pare mai pustie
De parca nici n-am sta in ea
Si-atat de-apasatoare-i linistea
 
Atat de-aproape
Si ce departe
O lume-ntreaga
Ne desparte
 
La fereastra vad multimea,
Sunt anii mei ce-n goana trec
Ce rost mai am aici
De ce nu plec
 
Cand toate ne sunt impotriva,
Si fiecare-n gol privim
Ce rost ar mai avea sa ne mintim
Refren:
Inchide usa-n urma mea
Fii fericita
Si uita tot de poti uita
Inchide usa-n urma mea
Si poate maine
Spui noapte buna altcuiva
 
Fiindca aici langa tine
Nu mai pot sa stau
Nu-s nici eu de vina…nici tu
Fiindca aici langa tine
Nu mai pot sa stau
Si tot ce-a fost de iertat
astazi e…

Personal 07 Noi 2006 07:02 am

RABDARE

Am atins recordul de 13 ore de stat in picioare, pauza 1 ora cat mananc.
Chestia nasoala e cand te opresti din munca , atunci simti ca iti ia foc talpile. Nu ma vait dar in timp devine inumam, oricat as vrea sa rezist. Pana cand o sa rezist nu stiu, sper cat mai mult, 1 ca am nevoie de un loc de munca, 2 sa nu supar persoana care m-a ajutat si mi-a intins o mana de ajutor.
Mi-se pare f greu pentru ca eram invatata cu altfel de munca, nu ca sa ma dau mare intelectuala, dar aici trebuie sa nu ai foarte mult creier ca sa rezisti. Mie in medie cam de 1000 de ori imi vine sa zic ca imi bag p… in el de serviciu. Ma uit la ceilalti colegi, si femei, nu comenteaza, au fetele neclintite fara pic mimica ca ar avea vreun gand sa renunte la ce fac. Poate unde sunt oameni cu 8 clase, majoritatea din jurul Bucurestiului, fara prea multe surse de venit.
De ce am acceptat munca asta?
Sa nu stau acasa , sa imi dau singura senzatia de independenta, si ptr ca mereu de 16 ani am avut munca.
Mi-sa spus ce ma asteapta, nu reprosez nimic, si nici nu trag de timp sa treaca cele 9 ore de munca, fiind camere pe noi chiar si la fumat nu prea ai cum sa si vrei.
Trec foarte greu 9 ore, nu ca timp muncit, nevorbind cu nimeni mii de ganduri zboara, majoritatea la Andreea, atunci dorul de ea ma termina, imi dau seama ca am ochii plini de lacrimi, incet ma ascund si ma sterg, ar rade lumea nestiind ce e in sufletul meu.
Cand ajung acasa toata oboseala trece cand ma ia ea in brate, uit de foame, de tristetea din zi, ea este sursa mea de energie care imi incarca bateriile si ca iepurasul de la Duracell pot merge pana la capat.

Personal 05 Noi 2006 08:10 pm

REFUGIUL IN MUNCA

Multi oameni gasesc un refugiu in munca, e o umplere de timp, ziua trece mai usor si ajungem obositi acasa nemaiavand puterea si rabdarea necesara pentru o cearta sau ganduri negre.
 De ce o facem?
 Unii din singuratate, nefericire sau pentru bani,dar cei mai multi pentru ca nu simt in cuvantul acasa decat locul unde dorm. O dragoste moarta, un pat rece in alata camera, o familie dezinteresata de ce ai facut toata ziua sau ce simti tu.
 Ganduri, suflet, placeri personale trec pe planul doi, realizezi ca serviciul devine o a doua casa, si anii trec. Cu un calculator in fata cei mai multi petrecem un sfarsit de zi si acasa, rememoram clipele din zi, multumire pentru ca munca ne este apreciata, sau doar sclavi in marea turma a unui patron fericit.
 As spune ca noi am ales asta, ca suntem multumiti de ce avem sau pur si simplu nu putem mai mult, ca este o pseodofericire.
 Cand suntem tineri nu simtim, bucurosi ca uitam o fosta iubire , sau dorinta de afirmare,anormalul devine normal. Am prieteni in jurul meu care sta peste 10 ore la munca, unii au ales sa munceasca si in weekend, nu satisfactia materiala ii face, majoritate au o sotie cicalitoare ca mine sau doar o casnicie ratata.
 Cine sufera si realizeaza acest timp mort sunt copiii, ei ar dori sa fie mai mult tinuti in brate, sa simta ca sunt iubiti si au o familie, un tata care nu este un musafir dupa ora 20.
 Dezinteresul nostru fata de ei se cunoaste in lipsa de educatie pe care o afiseaza fata de toti, nu ne mai respecta, raspund obraznic stiind ca de cele mai multe ori cand au nevoie de noi nu suntem acasa. Din prietenul lor devenim persoana care asigura siguranta financiara care cand au nevoie de bani niciodata nu zicem nu poate din dragoste sau doar din sentimentul de vinovatie sau de usurare ca ei sunt bine si nu le lipsesc nimic.

« Pagina precedentăPagina următoare »


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X