Personal 14 Dec 2006 10:32 pm

INCA ASTEPT

Cand eram mica il asteptam cu foarte mult drag pe Mos Craciun.
 De fapt sarbatoriile erau un prilej de bucurie pentru toata familia mea, mama ca se odihnea cateva zile cat statea acasa cu noi, si noi ca primeam cadouri.
 Nu visam jucariile copiiilor din zilele noastre, ne multumeam cu fructe si  cate o papusa amarata.
 Bananele mereu erau verzi, cei de o seama cu mine stiu ca le inveleam in ziar si le lasam cateva zile la caldura sa se mai coaca, portocalele si mandarinele se terminau pana la revelion iar bomboanele din brad le macam pe furis umpland poleala cu hartie ca sa nu ne certe mama.
 De Paste venea Iepurasul, normal ca niciodata nu il vedeam ca si pe Mos Craciun dar era emotia, ideea ca cineva ne iubeste, stie si nu a uitat de noi.
 De la tata primeam doar ce ii dadea de la serviciu cadou de brad pentru copii, mereu carti, cine le cumparau erau o echipa de idioti sau cumparau prea multe intr-un an deoarece de multe ori primeam si anul urmator aceleasi carti.
 De la el altceva nu primeam, de cele mai multe ori se uita cu ura ca avem mancare si mama se descurca si fara ajutorul lui. Nu il regret, uneori mi-e dor de el, dar privind in urma nu am nici o amintire frumoasa, ceva care sa imi fi marcat copilaria in mod placut.
 Poate de aia incerc sa daruiesc fiicei mele toata iubirea de care eu nu am avut parte. Ma intreb daca as mai avea inca un copil as face diferente?
 Nu cred ca iubirea se poate imparti, iubesti sau nu iubesti, nu exista jumatati de masura.
 Astept sa creasca sa o duc la circ , la teatrul de papusi, sa ii transmit din lucrurile care imi plac mie, florile, animalele, sa realizeze ce eu nu am reusit din nepasare. Nepasare si lipsa unei familii care sa ma sprijine, era multumirea ca sunt sanatoasa, ca merg la scoala chiar daca nu excelam in invatatura, ca nu umblam vagaboanda si ca nu i-am adus nici un copil din flori la

usa

.

 Nu o condamn pe mama, sa fi si mama si tata este greu, vad si eu ce greu este sa cresti si educi un copil.
 Totul se rezuma la bani, si atunci si acum, merg prin magazine, nu doar sa cumpar, imi place sa studiez oamenii. Femei dar si barbati privesc jucariile, inca ne fascineaza, copilul din sufletul nostru le mai doreste inca, le admira pe cele mai frumoase si trec de cele mai multe ori mai departe, stiu ca nu si-le pot permite, au rate la banci, intretinerea care pe decembrie este astronomica , greutatiile vietii de roman.
 Dispare traditia, cumparam mai mult hainute, mai mari ca sa le poarte cat mai mult timp, la cei mari lucruri care stim ca le sunt necesare, date din suflet dar cu incarcatura domestica.Doamnele cumparam aproape totul semipreparat, poate ne iubim sau este doar comoditate, mi-e dor de buniciile care isi programau zilele, nu ca sa mearga la coafor ci ca sa framante cozonacul si sa il coaca, sa fiarba sarmalele si caltabosul , sa miroasa toata casa a mirodenii si usturoi. Vise.. raman in suflet o nostalgica sau cum spune Dinu suflet de taranca.

 

Share and Enjoy:

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X