Personal 28 Ian 2007 08:09 am

TOT FRIG

Cand eram mica mama nu se omora sa ma duca in parc, acum o inteleg, avea doi copii de crescut singura, mult mai important era sa avem ce pune pe masa.
Stiam ca undeva exista parcul Herastrau , pana pe la 13 ani cand am plecat singura sa il vad nu stiam unde exact, dar mereu m-a atras parcul Kiselef, nu cum este aranjat acum, cel vechi din groapa.
Poate aura de mister i-o da si muzeele care il inconjoara, visam ca sunt castele, ca parcul a apartinut si el poate la cineva important sau ca orice copil care are imaginatia bogata, ca acolo undeva in parc, poate chiar in groapa este ascunsa o comoara.
Vise…sau magia copilariei, ne bucuram de tot ce ne inconjura, nu visam excursii la munte sau in alte tari.
Ca fata nu prea aveam multe papusi , eu si sora mea imparteam cateva papusi, erau mici cu o gaura mica in fund(credeam ca pe acolo fac pipi si le umpleam cu apa), mai mereu le aveam rupte sau dezbracate, mama nu avea destui bani ca sa reamprospateze stocul de papusi.
Le ingropam, a doua zi uitam unde si sapam toata curtea, adunam muschi de pe copaci si sapam o groapa pe care o umpleam cu apa, puneam muschiul pe marginea ei si visam ca papusa are piscina.
Taiam carpele de bucatarie ale mamei si le faceam rochii, nu conta pentru ca aproape niciodata nu eram controlate sau certate.
Bunicul ne supraveghea, cand a murit el am ramas singure, promitandu-i mamei ca suntem cuminti, ne ducem la scoala, mancam cand venim si poate ne facem si lectiile.
In mare parte reuseam ce ne propusesem, dar cel mai mult timp il petreceam pe strazi, mereu calare pe biciclete, cu genunchii juliti, nu conta daca mancam, plecam la multe strazi departare, stiam copacii din cimitir, merele, visinii, undeva gasisem si o vie la un mormant, iar seara zaceam la cate un colt de strada cu toti copii din cartier, fiecare aducea cate o paine si mancam in gasca, avea parca alt gust, unde eram cu totii sau prea obositi dupa o zi de joaca.
Acum ma uit la copiii din jurul meu, exemplu nepotii mei, stau la calculator ore intregi, nu ies in parc, nu fac miscare, la scoala ii termina cu prea multe lectii, zeci de culegeri si carti care le sunt bagate pe gat ca sa le invete.
Pentru ce?
Ca sa faca ceva in viata, sa speram ca vor fi mai destepti, ca vor avea un loc de munca bine platit.
Nu sunt rea dar am asa o senzatie de inutil in ce priveste scoala, inveti ani, bani dati, poate faci si o facultate dar ajungi sa ai un job platit de kkt, ca femeie sa te umilesti sau sa dai de un taran de sef care cu toate studiile tale tot sub birou te vede, ca tanar sa iti ceara experienta dupa ce termini o facultate dar de unde dracu sa o capeti daca nu ti-se accorda nici o sansa, daca ai doar liceul te trimite sa imparti fluturasi publicitari pe la metrou sau sa cauti case puse in vanzare.
Ma uit la fiimea, poate o prinde alte vremuri, are aproape 3 ani, viata se poate schimba, in bine sau in si mai rau.
M-am dus ieri in parcul Kiselef, parca nu mai era ca in visele mele, am incercat sa ocolesc multimea, patinoarul atragea lumea cu bani, am privit copacii, am alergat-o pe Andreea care desi cu capul gaurit era fericita ca a iesit la aer.
 
 
Share and Enjoy:

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X