Personal 11 Feb 2007 04:05 pm

…..

Azi o parte din sufletul meu a murit, stiam ca o sa ma doara dar nu asa de mult.
Soacra mea s-a stins din viata, pacat caci nu avea decat 65 de ani, in sufletul ei era o femeie foarte buna, rea de gura ca si mine, am urat-o recunosc, dar era mama lui si cel mai important bunica copilului meu.
Speram ca sa mai traiasca ca Andreea sa inteleaga cine e, sa o tina de mana si sa plece impreuna la plimbare. De multe ori am plans din cauza ei, stiu ca nu imi dorea raul, si eu am fost rea cu ea, stiam ca vrea sa vada fata dar nu o lasam, poate unde stiam ca Andreea se sperie de ea si nu vroiam sa o faca sa planga inutil.
Boala ii terminase creierul, anul trecut inca mai era sanatoasa, atunci venea cu sacosele pline, imi dadea bani sa ii iau la fata ce aveam nevoie.
Nu m-a placut pe mine dar pe fata stiu ca o iubea, era singura ei nepoata , in spital nu ne mai recunostea dar intreba de Andreea, singura ei farama de creier ramasese la ce ii iera ei drag.
Am dus-o sa o vada, zapacita de fiimea a urlat de plans, nu a vrut sa intre in spital,acasa alalltaieri am incercat din nou sa o duc sa o vada, era prea tarziu era in coma profunda, doar un corp inert care isi dadea ultima suflare.
Noi nu stam cu ei, l-a asteptat pe sotul meu sa ajunga azi de dimineata la ea si s-a stins in bratele lui in timp ce el vb cu mine la telefon.
E un sentiment de neputinta, stiu ca nu am facut tot ce se putea ptr ea, mi-a fost asa de greu sa o imbrac moarta, mi-se rupea sufletul, m-am abtinut sa nu plang, trebuia sa ii dau putere sotului meu sa reziste la tot ce va urma.
Imi amintesc clipele placute, cum a vazut-o prima oara pe Andreea, ce emotionata era, la capul patului in care a murit este o poza a ei cu fata in brate, astept sa creasca fata sa ii spun ce bunica minunata a avut si cat de mult a iubit-o.
Share and Enjoy:

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X