Personal 21 Mar 2007 11:01 pm

PUSTIU

 
Visam ca v-a merge cu mine, incet sa ne numaram pasii, acum visez ca va vorbi, este o obsesie dureroasa, stiu ca e k dar nu mai am rabdare, viata ne pregateste sa devenim parinti si puterea o gasim in noi insine.
Calm, rabdare, putere sunt calitati care nu ar trebui sa le terminam niciodata.
Nu am, nu cat ar trebui, ma consoleaza lumea ca asa sunt toti tatii, ca ii doare in kur si mamele trebuie sa se ocupe de copii fara ajutor prea mult.
Nu cred, stiu ca sunt oameni care ar face orice, indiferent cat de obositi sau plictisiti sunt,chiar daca au serviciu sau aduc si ei bani.
Oare de ce banii femeii nu se vad niciodata in casa?
Si noi muncim dublu si ca mame, si serviciu, gospodarie , dar de aia ne-am maritat, stiam ce ne asteapta, visam ca ne tine cineva pe palme?
Nu, doar speram ca vom fi fericite, care e limita nefericirii, sau cat putem indura?
Cel mai rau ma doare ca nu sunt respectata ca om, in rest nu mai simt nevoia de afectiune , imi umplu timpul cu lucrurile care imi fac viata suportabila.
Astept Pastele, poate lumina care o sa o aduc in casa imi va lumina si mie sufletul.
 
Share and Enjoy:

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X