Personal 15 Apr 2007 10:28 am

SICTIR

Nu am chef de nimic, o lene amestecata cu oboseala psihica ma mistuie incet.
Totul devine rutina mecanica , munca, venitul acasa care aproape zilnic trece prin piata, cateva sacose pe care le tarasc cu scarba, acasa aceiasi mizerie si fete acre, refugiul devine tot Andreea care ma face sa o scot in parc zilnic, chiar de 2 ori pe zi in weekend.
Imbatranesc sau doar ma tampesc.. uit chesti esentiale, ex ce pantofi aveam anul trecut, uit cum era Andreea foarte mica, in ce an a murit tata, la munca nu mai suport morala nimanui si tip la ele, poate e mai bine sa ma stie de nebuna prea ma calca toti in picioare.
Au trecut si sarbatoriile, un motiv de ingrasare , o singura persoana a incercat sa imi bage in suflet senzatia de happy ester, in rest ca de obicei, "prietenii" se dau raniti, cauta alti prieteni pe unde pot linge cateva farurii, sau pur si simplu sunt fericiti.
Nu stiu ce m-ar ajuta, mai multa incredere in mine, dar ca sa ce?
Sa ma tarasc tot inainte, sa fac smile ipocrit, sa ma prefac ca sunt fericita, sa arat lumii ce viata de familie minunata am si ce femeie de nota 20 sunt. Bleahhhh.
Ce imi da seama ca viata merge inainte e Andreea care se inalta, hainele ii raman mici, devin mai receptiva, ma fute la creier cu plansul ei ca ii da 2 masele odata, si visele mele caci candva va vorbi, ma consolez ca au mai fost cazuri care au vb tarziu, si ea are doar 2 ani 9 luni…nu Einsthen ca de el stiu toti ca a fost autist .
Share and Enjoy:

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X