Personal 26 Aug 2007 11:04 pm

VISE

Poate ca suna cam nesanatos dar cu trecerea timpului inca mai visez "barbatul mult visat".
Stiu ca nu va aparea pe un cal alb, de fapt nici in viziunea mea nu este prea clar, cum as dori sa fie ca om sau sa arate fizic.
De ce il mai caut?.. ptr ca in relatia care se numeste casnicie comunicarea incepe sa dispara cu trecerea timpului. Rutina omoara placerea, deja ne cunoastem pana si gandurile, plictiseala omoara tot, nu mai avem ce sa descoperim nou, stim ca ne daruim oricand, avem parte de acelasi corp si acelasi sex care nu mai are nimic magic.
La inceput imi placea sa imi intind picioarele sa il simt in pat, stiam ca nu visez, ca el e acolo pentru mine, oricand l-as atinge m-ar lua in brate, ocrotita si fericita adormeam la loc.
Acum patul parca a ramas mic, am imbatranit, ne-am ingrasat , parca sforaie mai tare, il simt, imi retrag picioarele sa uit ca sforaie, ca se intinde tot patul si ca timpul trece.
Nu este egoism, doar visez, sa imi tremure stomacul cand il vad ca face dus, sa fie un preludiu de ore intregi, sa ma simt dorita prin fiecare por, respiratia lui sa imi mangaie somnul, totul sa devina magie, sa vin cu drag acasa.
Multe visam, unele cautam, mai si gasim, undeva exista un el care se simte la fel de singur chiar daca acasa sforaie la fel de tare si are o sotie la fel de plictisita in pat.
Ce il schimba?
Faptul ca trebuie sa impresioneze, sa curteze o femeie chiar daca nu este frumoasa, ca se stie dorit si ca poate vorbi orice altceva decat de copii taxe si mancare.
Gresesc, ma resemnez si ma bucur ca sunt sanatoasa, ca am o familie frumoasa, un copil minunat, si ca Fat Frumos nu exista decat in basme.
 
Share and Enjoy:

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X