Personal 27 Sep 2007 10:00 pm

NOROI

Am ajuns la concluzia ca traiesc degeaba, sunt intr-un tot inutil, nimic nu are un rost anume, fac totul doar ca TREBUIE.
Inebunesc, incet dar sigur, o dementa lenta, simt ca nimic nu ma mai ajuta, ma inchid in lumea mea, uneori e bine acolo, ma rupe mizeria zilnica, toata rutina si sloganurile comuniste de genul ca trebuie sa lupt, sa merg inainte ptr ca sutem doua si ca d-zeu ne vede.
Intereseaza pe cineva ca multe zile nu mai sunt in stare sa ajung acasa, ca nu mai imi vine, ca nu mai pot, am obosit, de tot, sa ma prefac ca ceva la care doar visez ma face fericita, ca ma bucur ca am o perna si un pat, ca respir sau ca cineva imi da niste bani, care nu cumpara nimic, intinde o existenta prea mizerabila, atat.
Regret uneori ca suntem doua, din egoism , am crezut ca asa nu o sa ma mai simt singura, am gresit asa  doar mai chinui inca un suflet.
Ma agat de oameni, cersesc fericirea lor sau doar ii fac si pe ei nefericiti , de ce nu stiu, nu ma pot detasa de un creier bolnav, jumatate stins sau sa ma ridic dintr-un noroi prea gros si adanc.
Share and Enjoy:

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X