Monthly Archivefebruarie 2008



Personal 17 Feb 2008 10:54 pm

ELE

Femeile…cand ne gandim la ele multi le vad ca pe un lucru fragil,delicat fiinte dependente de cei din jur, dar de cele mai multe ori sub masca de fiinta angelica se ascunde o femeie puternica si independenta.
De ce nu o vedem de prima data..ptr ca sunt considerate de societate inferioare barbatilor, doar daca sunt foarte atractive sunt remarcate si reusesc mai usor in viata, dar mai mereu raman in umbra unui "el".
Un sot ar zice: este pertenerul de viata cu care imparti bucuriile si necazurile, cu care trebuie sa existe comunicare respect si lioalitate.
Asta in cazul ideal, un barbat si-ar dori o persoana careia trebuie sa-i acorzi afectiune, siguranta,stabilitate, dragoste si timp..timp sa se simta  femeie si iubita.
Cand devenim oare  o povara pentru ei?
Sau care este limita dintre umilinta si dragoste?
Cand ne daruim total si nu mai exista cuvantul "eu",devenim robotii care se daruiesc ptr ca totul sa fie bine, sa mearga viata inainte in formatul de familie, lumea sa vada ca esti o mama si o sotie minunata.
Dar "femeia" mai exista?
In timp iti pierzi identitatea dar nu ai curajul sa o recunosti, obosesti si uneori te doare cand vezi fericirea altora, ptr ca sunt lasa sa spun stop, sa incep o viata noua,nu ca societatea ne condamna ca mame singure, dar statutul in sine  este egal cu curva.
In majoritatea casniciilor destramate femeia este cea invinuita, ea nu a stiut sa tina o casa, sa isi satisfaca sotul sa il faca fericit, ea nu a stiut sa taca si sa se umileasca toata viata.
El e suficient ca aduce leafa , ca exista,  ca vede lumea ca ai un sot…cati tati se intreaba daca au mancat copilul lor si ce, ce a facut la scoala, daca il doare ceva sau are nevoie de ceva.
Multi uita si in ce clasa este copilul sau data lui de nastere…dar stiu ca au copil si asta e suficient.
O mama face multe sacrificii , suporta umilinta, tacerea, nelinistea si de multe ori sufletul ei se culca trist…ne bucuram ca suntem sanatosi si ca putem duce o viata de roboti si maine.

Personal 06 Feb 2008 09:29 pm

A MEA

Obosita.
Ma simt ca un burete care absoarbe tot, oboseala, stres, nervi, minciuni si f multa munca.
O privesc atent, rade doar ea stie de ce, poate de la melodia care canta la televizor sau in mintea ei ceva o amuza.A mai crescut, s-a inaltat, s-a ingrasat de la medicamente, face trei ani si opt luni si zilnic devine mai zapacita.
Nu am cum sa fac comparatie cu alti copii de seama ei daca sunt la fel de activi sau dezvoltati fizic.
Nu vorbeste, inca astept o minune, medicul ei sustine tot autism , poate are dreptate poate nu, doar Dumnezeu stie.Imi spunea ca este o boala a copilariei si ca nu exista boala la adulti, am tacut, ma credea doar o idioata prin felul cum imi vb si se purta, nu am contrazis-o, dar exista si adulti, nu sunt mediatizati si majoritatea se inchid in lumea lor.
Citesc pe forumurile despre autism mai mereu, cu toate ca nu se scrie des, nu se stie motivul de la care apare boala, tratamentul este mai mult o speranta, substante care ajuta creierul, vitamine si aminoacizi, si multe care au efectul sa reduca violenta si agresivitatea.
Iar m-am lovit de sistemul medical facut la intamplare, dupa lungi insistente la telefon doctorita respectiva ne-a primit, chestia s-a intamplat acum aproape 3 luni, era frig dar nu ninsese doar plouase si era pamatul ud. Am asteptat-o aproape doua ore in curtea spitalului, era de garda si mai avea pacienti.
In curte era un spatiu de joaca, la inceput asteptarea a fost placuta, dar ingetasem noi ca adulti dar ea copil, a inceput sa planga, vroia acasa.
Intr-un final fericit ne-a venitul randul, zgribulita am intrat in cabinet, este o sectie de neuro ptr copii, spital, mizerie conditii de kkt.
Doamna doctor parea plictisita, era trecut de pranz, consultase de la 7 dimineata, in sila mai mult mi-a zis sa imi aduc fiica in cabinet. Nu a vrut sa intre, s-a speriat, i-am spus dnei, care a zis cu jumatate de gura ca o sa iasa ea afara, ca de..o scot la aer.
I-a aruncat niste chei ca o jucarie la un caine sa ii studieze reactiile, sunt eu idioata dar ce sa vezi la niste chei, ca zdrangane, normal dar la un copil de un an poate ii captezi atentia dar Andreea e deja mare, trebuie vrajita cu lucruri mai interesante, nebagand-o in seama a zis ca da, sigur este autism.
Ca un copil se bucura cand este in parc…da, dar nu dupa 2 ore de stat in frig si nemancata.
Nu i-a mai zis nimic doar  o privea, m-a chemat inauntu sa discutam doar noi doua, ca sa imi zica sa recunosc ca e bolnava sa nu mai neg si sa fac CEVA.
CEVA in viziunea ei se traduce asa: sa ii scot certificat de handicapata, sa ma las de serviciu si sa o duc  in centre speciale ptr autisti unde iti vine randul cand au locuri, chiar si dupa sase luni, sa beneficiez de serviciile pe care statul roman le ofera la handicapati.
Am vrut sa o intreb daca ea are copii, nu i-a placut de mine dar sentimentul era reciproc, i-am raspuns ca POATE este autism nu  neg dar sunt supozitii, la absolut nici o analiza nu iese autismul pot intreba orice savant, e o boala noua, in testare inca, si merg pe bajbaite chiar si cu medicatia.
Un grup de englezi pocaiti de "buna credinta" au adus si in Romania sistemul Aba, adica iti dau ce vrei tu dar imi dai ceva la schimb si nu te las de capul tau, incerci sa te impui.
Decizia mea: medicatia pe care am dorit-o eu, ce am citit si de la alti parinti ca a dat rezultate, i-am refuzat certificatul de handicap si inclusiv centrul ei de destepti.
Poate am gresit dar e copilul meu, ii fac tratament, i-am chemat logoped acasa, imi platesc singura tot ptr ca daca ar apare in fisa ei medicala autism, clar e terminata, fisa se duce la gradinita unde si asa nu e primita ca nu vorbeste , pe urma la o scoala care mereu ar trebui sa fie ptr handicapati. Mai sper in minuni si in Dumnezeu si nu ma dau batuta chiar daca mai obosesc si eu.
Logopeda s-a uitat in gura ei si a zis ca mai mult ca sigur este de la ata de sub limba ca este prea scurta si dura si sa o taie, o sa fac si asta sa vad daca exista vreo schimbare, mi-a confirmat si stomatologa ca nu s-a inselat logopeda, deci mai sper.Ma uitam la tv la o emisiune despre autism unde zicea ca 80%din cazurile unde un copil are autism parintii divorteaza, lucru real, si in cazul meu ma lupt doar eu. Dar Andreea mananca singura cu lingurita, advarat doar ce vrea ea, inclusiv ciorba cu paine, isi tine banana  si mananca singura, nu se imbraca dar intinde fiecare membru, stie ce urmeaza dar i-e lene, de mers se descurca dar oboseste si e invatata de mamaie prin taxiuri, la oala face doar la mamaie cu mine nu vrea ptr ca nu am rabdare, deci pampersi, si in rest prostiile specifice varstei ei.
Nu musca si se bate, nu e pierduta in spatiu sau in lumea ei, nu face gesturile tipice bolii cu mainile sau fixatii pe un obiect e sociabila si foarte pupacioasa si mancacioasa.
O idioata ma intreba de ce nu mai fac un copil ca poate ala iese bun, minte dementa, nu as iubi-o mai mult nici sanatoasa fiind, e un copil minunat si nu as schimba-o ptr nici un alt copil, e speciala si e singurul lucru bun care s-a intamplat in viata mea, de aia o iubesc si in sufletul meu e doar ea.
 


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X