Mi-ai zis ca nu ma vezi fericita…nu sunt in adancul sufletului meu…nu o sa fiu niciodata..sunt fragmente de fericire…le inod, se dezleaga..le vad capetele cum aluneca in ciuda vointei mele.
De ce nu sunt?
Ptr ca nu ma cunosc pe mine insami destul de bine, nu stiu ce vreau sau ce ma face fericita cu adevarat.
Nu ma pot elibera de obsesii, sa ma relaxez, sa ma bucur de cel care este langa mine si sa traiesc clipa.
Ma intreb mereu…de ce este langa mine, ce a gasit el la mine ptr ca eu nu vad nimic, dar mai ales cand o sa plece..imi stric singura cheful de viata.
Nu ma regasesc ptr ca ma impiedic de nimicuri, de oameni de nimic, de rutina si de tot ce imi umple ziua si viata.
Sa ma rup…tie ti-a fost usor, greu, doar tu sti, doar de asta sunt sigura, eu sunt lasa, lasa sa fac ceva ptr mine, anii trec…asa mi-ai zis…stiu.
Ce regret?
Ca zilnic te fac sa suferi, ca nu dispar cumva, ca a fost superb nu regret, de ce ma doare daca nu mai simt nimic?
De ce ma simt murdara, mica si sufletul mi-e varza?
Nu ai de unde sti, iti arat doar rautatea din mine golul care ma cuprinde, ma las tarata si mai adanc in mizerie de oameni care nu ma merita si care doar ma fac sa sufere.
Nu plang ca s-a terminat.ma bucur ca s-a intamplat candva sa fi in viata mea.Multumesc.
ps. si a mai murit o bucata din sufletul meu……mii de cioburi.